Imbrățișată de vegetație scrie și astăzi o pagină de istorie, poate prea puțin cunoscută așa zisa “ Cetatea lui Halic”. Ce reprezintă, și de către cine a fost construită?
Ei bine, aceasta a fost casa doctorului Aurel Halic, cunoscut atunci… uitat azi.
Doctorul Aurel Halic, a fost o persoană importantă care a pus bazele noului spital din Lipova în anul 1906, acesta fiind foarte implicat prin activitatea sa nu doar în ceea ce privește organizarea și funcționarea acestuia, ci și prin profesia exercitată aici până în anul 1920.
Născut la data de 7 august 1859, în loc. Bârsa din județul Arad, fiul preotului Zaharia Halic, și totodată moștenitor al crezurilor acestuia, preotul fiind unul dintre promotorii unității, libertății şi valorii sufletului românesc, membru al Marii Adunări Naţionale, Aurel Halic, frecventează școala primară din orașul său natal, apoi cursurile Liceului de Stat din Arad. Mai târziu se specializează în domeniul medicinei, absolvind cursurile Universității din Budapesta. După obținerea doctoratului în anul 1889, începe să profeseze ca medic în orașul Lipova din anul 1890. Dedicat muncii sale, devine un medic renumit al acelor vremuri, și totodată un militant al cauzei românilor. Este iubit de către localnici, acesta consultându-i inclusiv pe cei săraci, atât în localitate cât și în zonele din jurul ei.
După pierderea fiului său, Zeno, și-a dedicat viața educației nepotului sau Zaharia Matcău, care face școala la Lipova. Fiind educat în același spirit, acesta calcă pe urmele unchiului său, devenind astfel un paznic aprig pentru adunările secrete ale “Casinei Române”, urcându-se în turnul bisericii de lângă casa Halic, de unde trăgea clopotul în caz de pericol, ca cei prezenţi să părăsească rapid casa.
Casa medicului, cunoscută astăzi sub denumirea de “Cetatea lui Halic” găzduia în acele vremuri activitatea Casinei Române, la care participau alături de acesta figuri cunoscute ale acelor vremuri ca: Ioan Slavici, Ştefan Cicio Pop, Sever Bocu, Lucian Blaga, George Coșbuc, dr. Ioan Suciu, Victor Babeș, Vasile Goldiș, Aurel Vlaicu.
Dealul Lipovei, din spatele casei Halic, era înfrumusețat de vii productive şi o mulţime de pomi fructiferi. Apoi, pe coama lui, Dr. Halic a construit o casă sau mai bine zis o fortăreață, datorită zidurilor din piatră, casă care mai târziu devine cunoscută de localnicii mai în vârstă ca “Cetatea lui Halic”. Construită vis-a-vis de cetatea Şoimoş, ea a avut un rol semnificativ, aici întâlnindu-se oameni de seamă din Lipova purtând discuții cu privire la o mulțime de probleme privind alipirea Transilvaniei la ţara mamă.
Drapelul românesc se spune că era nelipsit ancorat sus pe acoperişul casei în ajunul Unirii.
La data de 1 decembrie 1918, Aurel Halic a participat în calitate de delegat al Lipovei la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, a fost membru fondator al Societăţii Petru Maior, membru pe viaţă în Societatea pentru fond de teatru român, membru al Astrei şi membru al Casinei Române din Lipova. În anul 1923 s-a stins din viață.
Marile figuri ale vremii îl omagiază în scrierile lor, Ioan Slavici făcând-l erou de roman pe Halic – astfel memoria doctorului Halic va triumfa necontenit în spiritul românesc de peste veacuri.
Anca Drilă
Foto: Răzvan Olariu